Casa Florica
WOODEN HOUSE
traditional autentic
Casa Florica aflată în inima satului este o casă din bârne, de peste 120 de ani restaurată/renovată între anii 2011-2017, una dintre cele mai vechi case de lemn rămase în sat.
Casa Florica aflată în inima satului este o casă din bârne, de peste 120 de ani restaurată / renovată între anii 2011-2017, una dintre cele mai vechi case de lemn rămase în sat.
Are capacitate de patru persoane, fiind dotată cu 2 camere decomandate, cu paturi duble din lemn masiv( saltele MLine), prispă, bucătărie cu cuptor de pâine, filigorie și baie.
Proprietatea are 1200 mp si este compusă din: curte, casă, sură cu șopron și livadă. Incaperile sunt renovate si aranjate traditional si autentic. Accesul in cele doua dormitoare se face din prispa, iar bucataria si baia au acces din curte, fiind lipite de casa, direct langa prispa.
Curtea mare dispune de locuri de parcare, leagane robuste din lemn, hamac, loc de grătar.
Deși aflată în mijlocul satului, casa e retrasă cu 25 m de la drum spre poalele muntelui, oferind o priveliște inedită din curte. In șopron se gasește o masă de ping-pong iar după șură se întinde până sub munte frumoasa livada cu pomi fructiferi.
Gura Râului
„La Gura Râului m-am întors la izvoare ce curg și sună neîncetat“– Lucian Blaga
Cuibărită între munți si păduri, la 554 m altitudine, Gura Râului se întinde idilic pe cursul superior al Cibinului cu barajul său impunator de 73,5 m înălțime. La o distanță de 20 km de centrul istoric al Sibiului e locul minunat unde padurea de brazi începe din inima comunei, numit de Lucian Blaga „Gura Raiului“, acel loc ales de George Coșbuc pentru „Iarna pe uliță“ și „Nunta Zamfirei“. Poartă această denumire deoarece vatra satului se află chiar la ieșirea râului Cibin din munți: “Gura Râului“
Râul si celebrele instalații hidraulice înșirate pe cursul lui (joagare, pive, mori) au adus de-a lungul timpului prosperitate, care poate fi vazută și astăzi în curțile bine întreținute, pitorești și grădinile din față. Aici jocul, cântecul, portul și bucatele tradiționale (cocoloș cu brânză de burduf, tocana de oaie, ceaunul de vițel, painea coaptă pe vatră) au ramas bine înrădăcinate fiind transmise și generațiilor tinere.
Duminica și în zilele de sarbatoare întlânești pe ulițele satului localnicii care își poartă cu mândrie costumele naționale moștenite din bătrâni, această conștiință a traditiei conferindu-i locului caracterul său distinctiv.
„Ar trebui să vezi cândva Gura Râului!” – Lucian Blaga
